- Artă Sacră, Fără Categorie

Vlad Nap: Biserica “Pogorârea Sfântului Spirit” din Micești (restitutio)

Autor: Vlad Nap

Vlad Nap este absolvent al Facultății de Istorie si Filosofie UBB Cluj. A urmat studii postuniversitare în domeniul valorificării patrimoniului cultural și are un master în istorie medievală și istoria artei în cadrul aceleiași universități clujene.  Este autor al cărții “Biserica de lemn din Padureni”, Editura Mega, Cluj Napoca, 2013

 

 

 

Dorim să scoatem din anonimat o biserică românească monument istoric lăsată în umbră inexplicabil de către istoriografia românească. Este una din puținele biserici de piatră românești din județul Cluj, construite în secolul al XVIII-lea, majoritatea fiind ridicate din lemn în acea perioada datorită costurilor mai mici. Satul Micești face parte din comuna Tureni, la jumătatea drumului dintre Cluj și Turda. Intrarea în acest sat ne produce o emoție puternică datorită pădurilor care coboară până la gospodării precum și a frumoasei biserici cu turn înalt care domină satul.

Intrarea in biserica si turnul

Biserica este construită în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea de către comunitatea greco-catolică. O datare exactă nu există, dar pictura ei este din 1793. După stil și după datarea picturii suntem convinși că biserica a fost construită cu puțină vreme înainte de 1793. Conform tradiției, turnul a fost realizat după construirea bisericii, fiind ctitorit de familia nobiliară bănățeană de origine românească Jósika(Iojică), stăpâna satului la acea dată. Însă după realizarea măsurătorilor și desenelor(releveul) precum și din studierea elementelor de arhitectură, am ajuns la concluzia că turnul a fost construit odată cu biserica, sau în orice caz la o dată foarte apropiată. Dar implicarea familiei Jósika în acțiunea de ctitorire mi se pare foarte plauzibilă, mai ales că această ramură a familiei păstrase religia catolică, netrecând la reformă.
Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului poligonală.

Boltile baroce cu penetratii

Spre surprinderea mea, nava bisericii este acoperită cu boltă semicilindrică barocă cu penetrații, la fel și absida altarului, fiind singura biserică românească din județul Cluj care are asemenea elemente arhitectonice. Grosimea zidurilor a făcut ca această biserică să nu aibă nevoie de contraforți, toată greutatea bolților fiind suportată de zidul gros. Geamurile sunt de tip baroc, cu arc semicircular. Altarul prezintă o nișă în peretele nordic, o proscomidie, locul unde se ține prescura. Biserica a folosit și mult material ce construcție antic, în apropierea satului fiind numeroase situri arheologice cu descoperiri din perioada romană. Altarul bisericii este complet pavat cu cărămidă romană cu inscripția LVM.(Legiunea a V-a Macedonica). Turnul bisericii are înălțimea de 10.29m. La partea superioară, unde se află clopotele, turnul are un foișor de lemn. Acoperișul turnului este piramidal, continuat cu o săgeată octogonală. Acoperișul mai are și patru mici turnulețe la colțuri. Acest tip de acoperiș există la multe biserici de lemn românești dar și la biserici săsești și maghiare. Se pare că a apărut în secolul al XVIII-lea, fiind o influență gotică.

 

Maria Orantă

Pictura de tip frescă este realizată în anul 1793. Stilul picturii este post-bizantin cu puternice influențe baroce. Bolțile navei și absidei altarului sunt complet pictate, la fel și pereții absidei în partea lor superioară. Din vorbele bătrânilor, se pare că în trecut toți pereții navei au fost pictați, însă din cauza umezelii pictura s-a degradat. Pictura absidei altarului este puternic înnegrită din cauza fumului lumânărilor dar mai putem distinge totuși puncte importante. Pe boltă, la partea ei superioară avem o frumoasă reprezentare a ,,Sfintei Treimi”. Dumnezeu Tatăl, ținând în mâna stângă sceptrul este reprezentat ca un bătrân cu barbă albă. El are în dreapta Sa pe Isus Christos care ține în mâna dreaptă o cruce de tip latin. Deși fețele sunt foarte șterse, remarcăm influența barocă a acestei scene, mai ales figura lui Isus ținând crucea. Deasupra lor este soarele, care aruncă raze în toate părțile. În mijlocul soarelui deslușim destul de greu porumbelul, simbolul Spiritului Sfânt. Dumnezeu Tatăl ține mâna dreaptă ridicată cu două degete încrucișate. Personajele au aureaolă aurie, foarte ștearsă, Dumnezeu având și triunghiul pe aceasta. Culorile folosite la veșmintele personajelor sunt albastrul și maroul. Toată scena este pe fond roșu cărămiziu, fiind delimitată de un cadru gros alb. Urmează de o parte și de alta a scenei cete ale îngerilor. Restul bolții absidei este pictat cu sfinți părinți, evangheliști și profeți pictați în delimitări rotunde(tipul medalion). Bolta navei începe la partea superioră spre altar cu reprezentarea Maria Orantă tot de tip medalion dar mai mare. Culorile folosite sunt roșul, verdele și auriul la coroana Mariei și la aureolă.

Cina cea de Taină

Tot auriul este folosit și la delimitarea scenei, pictată foarte frumos și realist, sub forma unei piese de aur. Urmează apoi spre vest pe boltă scena Isus Pantocrator care nu este din păcate întreagă, o parte fiind distrusă de apa care în trecut a ajus la boltă. Culoarea dominantă este aici verdele, folosit la veșminte. Scena, tot de tip medalion este delimitată tot printr-o reprezentare de piesă de aur, diferită însă de prima. Această scenă este înconjurată complet de scena Liturghia Îngerilor. În text, cu caractere chirilice apare scris Liturghia Îngerească. Îngerii poartă mantii de culoare verde, maro, albastru și albastru închis cu cruci albe. Este folosit foarte mult auriul la aripile îngerilor, obictele ținute în mâini și la aureole. De la aceste reprezentări pornesc către părțile inferioare ale bolții scene diferite, cum ar fi ,,Cina cea de taină,, reprezentată simplu, după exemplul multora realizate în stil postbizantin, scene din patimi, un ,,Isus pe stâlp,, care este biciuit, apoi o interesantă scenă ce reprezintă o slujbă de maslu, pe ea și scriind acest lucru.

 

Biciuirea lui Isus

Este interesant cum pictorul a delimitat scenele, multe fiind rotunde după cum am arătat, altele urmând forma bolții, încheindu-se cu scene sub formă de triunghi rezultate din intersecția bolților. Muchiile bolții, care delimitează scene, sunt frumos pictate cu motivul frânghiei în culorile roșu, alb și albastru închis sau gri. Cheile de boltă au fost frumos pictate sub forma unor flori. Scene în formă de medalion acoperă toată bolta dar și golurile și arcele ferestrelor, atât în navă cât și în absida altarului. Din nefericire nu cunoaștem numele pictorului, dar a fost cu siguranță unul talentat și ingenios. Este posibil ca numele acestuia să fi fost trecut pe pareții laterali unde din nefericire pictura nu mai există având acum zugraveli în humă. Pictura (dar și starea bisericii în general) se păstrează în condiții relativ bune, mai ales datorită preotului paroh prezent aici din 1993, preot preocupat de conservarea acestui monument și de restaurarea picturii. Există în desfășurare un proiect pentru restaurare. Din nefericire este unul din puținele cazuri pe care le-am întâlnit în cercetările mele, la o mare parte a bisericilor(ortodoxe și greco-catolice deopotrivă) preoții nu erau interesați de conservarea sau restaurarea bisericilor monument istoric. Biserica a fost greco-catolică până în anul 1948 când a fost trecută cu forța în proprietatea Bisericii Ortodoxe unde a rămas și azi. Credincioșii au fost și ei trecuți cu forța la religia ortodoxă.

 

Arată articolul și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *