- Catolicismul azi

Scrisoare deschisă către “Poporul lui Dumnezeu” – poziția Papei Francisc privind abuzurile sexuale împotriva minorilor comise de prelați ai Bisericii

Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună“: cu acest citat din scrisoarea Sfântului Pavel către Corinteni începe scrisoarea, în care Papa Francisc I invită “Poporul lui Dumnezeu” la post şi rugăciune pentru “crima” abuzurilor sexuale împotriva minorilor comisă de biserică: cu “ruşine şi cu pocăinţă”, noi, Biserica, admitem “că nu am acţionat la timp, recunoscând dimensiunea şi gravitatea prejudiciului adus multor vieţi omeneşti”, că “i-am neglijat şi i-am abandonat pe copii”, iar plânsul victimelor a fost mult timp” ignorat, ascuns sau redus la tăcere”. Papa Francisc afirmă că “a spune “Nu!” abuzului înseamnă a spune un nu categoric oricărei forme de clericalism” şi subliniază faptul că “singura modalitate pe care o avem pentru a răspunde acestui rău care s-a împosesat de atât de multe vieţi, este de a-l trăi ca pe o sarcină care ne implică şi ne priveşte pe noi toţi, în calitate de popor al lui Dumnezeu”.

Cuvintele Sfântului Pavel, scrie Papa în scrisoarea pe care a semnat-o la 20 august 2018, concomitent cu scandalul care bulversează Biserica din Chile, la doar câteva zile, după noul val de scandaluri din Statele Unite şi în ajunul călătoriei sale în Irlanda (25-26 august), “răsuna cu putere în inima mea, constatând încă o dată suferinţa trăită de mulţi minori, din cauza abuzurilor sexuale, comise de un număr mare de clerici şi de persoane consacrate. O crimă care generează răni profunde de durere şi neputinţă, mai presus de toate în sufletul victimelor, dar şi în cel al rudelor şi în întreaga comunitate ca un întreg, fie că este vorba de credincioşi sau nu. Dacă privim înapoi, nu va fi niciodată suficient ceea ce facem pentru a cere iertare şi a încerca să reparăm daunele cauzate. Privind spre viitor, nu va fi niciodată destul tot ceea ce se face pentru a crea o cultură capabilă să prevină astfel de situaţii, care nu numai că nu trebuie să se repete, dar nici nu trebuie să fie acoperite şi perpetueze. Durerea victimelor şi a familiilor acestora este şi durerea noastră, astfel încât este urgent să reiterăm încă o dată angajamentul nostru de a asigura protecţia copiilor şi adulţilor aflaţi într-o situaţie de vulnerabilitate”. În scrisoarea sa de trei dosare, Papa Bergolio citează recentul raport privind abuzurile comise, în ultimii 70 de ani, în Pennsylvania, Statele Unite ale Americii, în care se descrie experienţa a cel puţin o mie de oameni care au fost victime ale abuzurilor sexuale, de putere şi de conştiinţa din partea preoţilor, într-un interval de aproximativ 70 de ani. Deşi se poate spune că cele mai multe cazuri privesc trecutul, cu toate acestea, de-a lungul timpului am cunoscut durerea mai multor victime şi am constatat că rănile nu dispar niciodată fapt care ne obligă să condamnăm ferm aceste atrocităţi şi, în acelaşi timp, să ne concentrăm eforturile pentru a eradica această cultură a morţii, deoarece rănile, scrie Suveranul Pontif, “nu se prescriu niciodată”. “Durerea acestor victime este un plânset care urcă la cer, care atinge sufletul şi care prea mult timp a fost ignorat, ascuns sau redus la tăcere. Însă vocea sa a fost mai puternică decât toate măsurile prin care au încercat să-l înăbuşe, sau chiar au pretins să-l rezolve prin decizii care au intensificat gravitatea faptelor derivând în complicitate“.

Cu ruşine şi pocăinţă, în calitate de comunitate ecleziastică, admitem că nu am ştiut să stăm acolo unde ar fi trebuit să stăm, că nu am acţionat la timp recunoscând mărimea şi gravitatea prejudiciului adus multor vieţi. Am neglijat şi abandonat copiii”, scrie Suveranul Pontif, citând apoi reflecţia Cardinalului (pe atunci) Jopseph Ratzinger pe calea crucii la Colosseum 2005 privind “mizeria” din Biserică. “Dimensiunea şi amploarea evenimentelor ne cer să abordăm aceste fapte într-o manieră globală şi comunitară”, a continuat Pontiful argentinian. Astăzi ni se cere ca în calitate de popor al lui Dumnezeu să suportăm durerea fraţilor noştri răniţi în trup şi spirit. Dacă în trecut omisiunea a putut deveni o formă de răspuns, astăzi dorim ca solidaritatea, înţeleasă în sensul său cel mai profund şi exigent să devină modul de a face istoria prezentă şi viitoare, într-un context în care conflictele, tensiunile şi mai ales victimele oricărui tip de abuz pot găsi o mână întinsă, care protejează şi răscumpără durerea lor”. O solidaritate care “cere lupta împotriva oricărui tip de corupţie, în special a celei spirituale”. Papa Francisc şi-a încheiat misiva cu un apel către Fecioara Maria, “primul ucenic” care “ne învaţă pe toţi discipolii cum trebuie să ne comportăm în faţa suferinţei inocenţilor”.

 

 

 

Arată articolul și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *