- Editorial, Fără Categorie

Plebiscit în favoarea conservării Creației lui Dumnezeu

George Bogdan este eseist și analist politic. Doctorand în științe politice UBB Cluj. Licențiat al Facultății de Litere  la Universitatea București. Master în filosofie moral-politică la Facultatea de Filosofie din cadrul aceleiași universități. Autorul cărții “Pentru o nouă dreaptă” (Editura Dacia, 2002), carte prefațată de teologul și diplomatului român Teodor Baconschi. Experiență în presă scrisă și audio-vizuală de peste două decenii. Fost corespondent la Londra și Bruxelles pentru Radio Romania. A publicat articole și studii în România Liberă, Cotidianul, Cadran politic și Observator militar.

 

Toate comentariile pro și contra referendumului pentru familie impun câteva clarificări. O primă observație.  Interpretarea abuzivă, în cheie politicianistă, a unui demers civic de dimensiuni impresionante. Folosirea argumentului partinic de către USR (boicotam referendumul pentru că este organizat de PSD și de coruptul Dragnea, deci este referendumul “ciumei roșii”, un “referendum al corupţilor”). Prin astfel de argumente perverse, #rezist încearcă să deturneze acest eveniment civic. Vor să creeze confuzie și să pună semnul egal între  o opțiune morală și existențială a cetățenilor acestei țări și o preferință electorală. USR-ul preferă să declare public că principalul motiv pentru care propune boicotarea referendumului ar fi faptul că acesta este organizat de PSD.

În esență, motivul este cu totul altul. USR, partid adept al agendei globaliste,  plin de militanți pro-LGBT, pro ideologia de gen, nu este de fapt de acord cu tema însăși a referendumului. La rândul său, PSD joacă o carte a diversiunii doctrinare. Deși afiliat la familia ideologică a socialiștilor europeni (S&D), grup din Parlamentul European care a susținut întotdeauna cu consecvență drepturile comunității LGBT, PSD se poziționează tactic, în legătură cu referendumul pentru familie, pe o plajă liberă în România, o zonă doctrinară ocupată de obicei în alte țări europene de partide conservatoare, creștin-democrate sau populiste de dreapta. Avem de a face cu o formă de cameleonism ideologic, adoptat oportunist în speranța că, arătându-se public în favoarea referendumului, vor atrage de partea lor votanți cu sensibilități naționaliste și creștine. Aceștia s-ar adăuga la un bazin electoral deja captiv al PSD: cel național-comunist, format votanți cu nostalgii ceaușiste și vadimiste. Or, realitatea din spatele acestei inițiative este una profund civică, transpartinică și transconfesională.

Un referendum al creștinilor care nu are de a face cu  clasa politică

Acest referendum a fost organizat la solicitarea cetățenilor acestei țări (prin strângerea unor tabele uninominale cu trei milioane de semnături). Cei care sunt azi la putere au fost ei înșiși obligați să accepte această inițiativă cetățenească și să dea curs stabilirii datei de organizare a consultării populare. Deci, partidele politice nu au niciun amestec, deși ele vor încerca să obțină – fiecare în felul său – beneficii politice. Dar, după cum observa sociologul Barbu Mateescu,  “Clasa politică, în mod ideal, ar trebui să livreze voturi, însă să stea undeva în fundal, tăcută și dacă se poate invizibilă. Dar, prin definiție, politicienii nu-și vor mobiliza structurile decât dacă au ceva de câștigat, adică dacă au cum să trâmbițeze la posturile de televiziune reușita sau nereușita referendumului, anterior încercând să marcheze puncte de popularitate și în timpul campaniei de promovare a acestuia“.

Miza referendumului este una profund morală, nu partinică

Miza referendumului nu mai este una care ține de distribuția unor opțiuni politice diverse până la atomizare (multitudine de partide, de candidați, de preferințe ideologice). Miza este validarea unei opțiuni de tip moral, nu politic sau partinic.

Întrebarea care se va pune pe buletinul de vot la referendum depășește mizera competiție  de pe eșicherul politic actual din România. Oamenii nu vor fi întrebați la acest referendum: “votați cu candidatul x din partidul  y sau cu candidatul z din partidul ț?“. Votanții au de ales acum între opțiuni morale:  sunteți sau nu de acord ca noțiunea de familie să fie definită de acum înainte și de cuplurile formate din persoane de același sex? Mai mult. Acest referendum este de fapt expresia plebiscitară în favoarea conservării Creației lui Dumnezeu.

Familia tradițională – susținută și de atei și de agnostici

Natura însăși a întrebării pusă de acest referendum exercită indirect o formă de presiune morală pentru a determina chiar și participarea celor non-creștini care ar putea vota pentru familia tradițională. Aceștia vor vota nu la sfatul reprezentanților vreunei biserici, ai vreunui cult sau ai vreunei religii anume, ci așa cum le dictează lor conștiința morală. Cu alte cuvinte, destul de mulți votanți, care nu sunt credincioși practicanți, și care sunt de obicei indiferenți la capitolul credință religioasă, să aibă totuși o atitudine morală în favoarea definirii juridice a familiei  ca uniune consacrată civil şi religios între un bărbat şi o femeie.

Un sondaj Avangarde arată că la referendum vor veni cu siguranță 55% din populația cu drept de vot a țării. Făcând un calcul rapid, vom constata că 55% din 15 milioane de adulți aflați în țară înseamnă 8,25 milioane de persoane. Deci un procent care este peste pragul necesar de 5,67 milioane. Sondajul Avangarde nu i-a luat în calcul și pe respondenții care se încadrează în grupa “Probabil voi veni“. Aceștia reprezintă și ei un procentaj însemnat (20%). Interesant este că din procentul de  participanți la referendum în favoarea familiei tradiționale, doar un procent de 24% din români afirmă că merg la biserică săptămânal. Astfel, 24% din 15 milioane înseamnă 3,6 milioane.

Referendumul – o cruciadă morală dincolo de diferențe teologice

Competiția religioasă intrinsecă între diversele biserici și culte va crește participarea la referendum. Fiecare va vrea să fie prezent la acest referendum ca la o olimpiadă morală.  Mobilizarea din spatele lor, exprimabilă în procente, este și ea impresionantă, în condițiile în care între 67% – 69% (care ar însemna 10 milioane de voturi) dintre românii aflați în țară au încredere în aceste instituții de cult religios.

Este poate printre puținele ocazii când concurența pentru vizibilitate publică între bisericile, cultele și religii din România va  avea de astă dată un efect mobilizator și constructiv în cadrul acestui referendum. O mobilizare exemplară pentru un obiectiv comun, așa cum poate numai în perioadele de cataclism, de război sau dezastre naturale se mai poate întâmpla.

În acest sens, ceea ce am putea numi tabăra conservator creștină din Romania pare în acest moment  o grupare de mai multe “armate” civice, reunite sub stindardul aceleiași cruciade. Fără să mai crâcnească în front despre erorile teologice ale celuilalt. Fiecare contribuie  cu forțe combatante (votanți conștienți de importanță votului lor) pentru a salva onoarea lui Dumnezeu.

Arată articolul și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *