- Istorie

Un posibil responsabil de incendiul din Oradea – neglijența autorităților locale, interesate doar de o «fațadă luminată»

Autor: Robert Răilean

Tragicul incendiu petrecut la Colectiv, a inspirat la vremea lui tot felul de interpretări conspiraționiste și politizate. De atunci, evit să comentez asemenea tragedii. Acel incendiu a curmat viețile unor tineri, desfigurandu-i pe alții rămași cu sechele psihice și fizice pe viață. Incendiul mistuitor, căruia i-a căzut pradă Palatul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, s-a soldat, Slavă Domnului!,  doar cu pagube materiale (ce-i drept, însemnate), dar nu cu vieți omenești. Cu toate acestea, între cele două incendii există un simplu aspect tehnic în comun, aparent colateral: problema existenței sau inexistenței unei tratări cu substanțe ignifuge a structurii de lemn a acoperișului. Dacă a fost tratat lemnul, întrebarea este: cu ce substanțe?

Un aspect birocratic vine să lumineze și să ne ofere premisa unui posibil răspuns. Clădirea nu are autorizație de luare în folosință. Un astfel de document ar fi marcat procedura legală de  preluarea în bune condiții de către beneficiar (Episcopia Grevo-Catolică Oradea) de la constructor a imobilului încredințat spre renovare. Inexistența unui asemenea document demonstrează că, la momentul izbucnirii incendiului, lucrările de ignifugare a acoperișului nu erau făcute, ele de regulă fiind operate la finalul procesului de renovare.

Informațiile oficiale indică faptul că, deși palatul avea curentul electric oprit în interior, în afara clădirii exista  improvizat un cablaj pentru iluminatul fațadei. Autoritățile locale ceruseră imperativ iluminarea exterioară a edificiului. Ba, mai mult: autoritățile locale au făcut presiuni în acest sens și asupra Companiei  Electrica, cât și asupra Episcopiei Greco-Catolice. Un prim responsabil moral poate fi chiar Primăria care a solicitat iluminatul ornamental al clădirii in renovare, iar acest iluminat ornamental s-a efectuat în regim de improvizație. Faţada Palatului greco-catolic din Piaţa Unirii (construit între 1903 şi 1905) a fost reabilitată în anul 2007 şi era în stare bună înaintea incendiului, fiind iluminată ambiental cu mai multe proiectoare care puneau în evidenţă frumuseţea clădirii pe timp de noapte.

Primăria a dorit neapărat să se mândrească cu o asemenea clădire de patrimoniu istoric, dar eforturile făcute pentru obținerea de fonduri europene în vederea renovării acestei bijuterii arhitectonice au lăsat de dorit. Fațada a fost restaurată în ultimii ani şi existau promisiuni că va fi renovat și interiorul. Reparaţiile nu au mai fost facute, pentru că reprezentanții episcopiei așteptau fonduri europene. Clădirea le-a fost retrocedată de câțiva ani greco-catolicilor după ce în perioada comunismului a găzduit sediul bibliotecii județene.

Un alt aspect deloc neglijabil dezvăluit de acest accident nefericit  este și faptul că palatul episcopal-emblemă a orașului Oradea, deși una dintre cele mai frumoase clădiri din Centrul Istoric, deși plin de valori artistice și decorative  pe care le adăpostea, nu a fost asigurat în caz de incendii. Speculațiile apărute ulterior, în unele comentarii pe rețelele de socializare, potrivit cărora o mână criminală ar fi urmărit încasarea unor  imense prime de asigurare după incendiu, sunt pure aberații.

De asemenea, au apărut deja comentarii pline de scenarii negre potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română și-ar fi trimis  credincioșii fanatici să distrugă această bijuterie arhitectonică care reprezintă încă o prețioasă dovadă a identității confesionale greco-catolice în Transilvania. Cu tot disprețul pentru comportamentul abuziv al unor figuri ale clerului BOR,  față de refuzul lor de a retroceda vechi proprietăți ale Bisericii Greco-Catolice, nu pot lua în considerare o asemenea ipoteză fantezistă. De obicei, triumflalismul ortodox urmărește să își însușească lăcașuri de cult sau edificii istorice din patrimoniul  greco-catolic, cu tot patrimoniul arhitectural și artistic al acestora, nicidecum să îl distrugă. Setea aproape feudală a BOR de însușire ilegitimă de proprietăți greco-catolice  o determină să își exercite simonismul prin jefuirea de bunuri, nu prin incendierea lor.

Din toate datele prezentate până acum de autorități singura “mână criminală” este neglijența unor autorități locale. Totodată, uneori, mai distructivă decât ura ortodocșilor față de Biserica Română Unită cu Roma pare să fie nepăsarea unor ierarhi greco-catolici față de propriul patrimoniu, o indiferență față de starea de lucruri din interiorul propriilor lor administrații clericale.

Dar ce anume au distrus neglijența și lipsa de seriozitate profesională a celor care trebuiau să aibă grijă de o asemenea bijuterie de patrimoniu istoric? Iată inventarul pierderilor: Imense pagube materiale.Valoarea lor este greu de estimat deocamdată. Doar manopera refacerii integrale a acoperişului a costat peste 200.000 euro. Învelitoarea metalică din cupru şi decoraţiunile acoperişului au fost primite ca donaţie din Italia.

Au mai fost avariate, total sau parţial, o serie de elemente arhitectonice şi decoraţiuni interioare prin prăbuşirea tavanelor şi intervenţia cu apă a pompierilor. Clădirea dispune de un foaier de marmură de Vaşcău în două culori, deasupra acestuia găsindu-se un vitraliu în stil Art Nouveau cu elemente renascentiste a căror lumină vitrată lumina toată suprafaţa foaierului de marmură. Pe stâlpul de la intrare se afla o lampa Art Nouveau de bronz, de asemenea pe pereţii laterali se găseau aplice în acelaşi stil. La intrarea în sălile palatului se afla portalul cu emblema ctitorului episcop Demetriu Radu.

În sălile palatului se aflau 4 sobe preţioase de maiolica verde, albă şi două maro, în stilul saloanelor respective. În saloane se găseau 2 candelabre de dimensiuni mari, unul în stil neogotic, celălalt în stil Art Nouveau. E greu de estimat valoarea acestora, ţinând cont de vechimea, dimensiunea şi măiestria execuţiei lor. Ferestrele, distruse în totalitate de incendiu, aveau și ele patina lor istorică. Sticla lor datează din secolul XIX,  având lemnărie în stilul încăperilor, cu rolete de epocă.  Uşile palatului completau desăvârşirea decoraţiunilor în stil eclectic. Inclusiv clanţele din bronz erau adevărate opere de artă.

Zugrăveala interioară a Palatului episcopal reprezenta o mostră de măiestrie a artei de început de secol XX. În holul principal al palatului, la etaj, exista un vitraliu. Capela adăpostea decoraţiuni specifice unui lăcaş de cult neobaroc, iar turnurile şi acoperişul aveau decoraţiuni metalice.Toate costurile distrugerii, în urma focului devastator care a înghițit aceste elemente estetice inedite ale interiorului palatului, vor fi evaluate de o comisie specială a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Epuscopia va putea constata dacă aceste bijuterii artistice prețioase care țineau de apectul interior al clădirii mai pot fi recuperate sau nu.

Poate că unul din primele aspectele pozitve ale acestui accident dramatic este că niciun document istoric de arhivă, privind legtimitatea istorică și identitatea confesională a greco-catolicilor transilvăneni din regiune, nu a fost deloc distrus. El este bine depozitat și intact. Toate sunt bine conservate și, din acest punct de vedere, nu au existat pierderi. Totodată, nu poți să nu observi cu înduioșare valul de simpatie a românilor prezenți pe rețelele de socializare, indiferent de apartenență regională sau confesională, de preferință politică, care s-au solidarizat cu greco-catolicii români și și-au manifestat dorința de a contribui, într-un fel sau altul, la reconstrucția acestui monument istoric care este parte a identității naționale.

  

Arată articolul și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *