- Fără Categorie, Teologie

Lustrația catolică?

 

Bogdan-George Rădulescu este eseist și analist politic. Doctorand în științe politice UBB Cluj. Licențiat al Facultății de Litere  la Universitatea București. Master în filosofie moral-politică la Facultatea de Filosofie din cadrul aceleiași universități. Autorul cărții “Pentru o nouă dreaptă” (Editura Dacia, 2002), carte prefațată de teologul și diplomatului român Teodor Baconschi. Experiență în presă scrisă și audio-vizuală de peste două decenii. Fost corespondent la Londra și Bruxelles pentru Radio Romania. A publicat articole și studii în România Liberă, Cotidianul, Cadran politic și Observator militar. Semnează uneori cu pseudonimul George Bogdan.

Diplomația Vaticanului lansează un semnal surprinzător în România. Cel al unei posibile lustrații ecleziale. Nunțiul apostolic la București, excelența sa arhiepiscopul Miguel Maury Buendia, i-a cerut președintelui Colegiului Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), să verifice dacă șase preoți catolici din România au făcut sau nu poliție politică pentru fosta Securitate comunistă. În solicitarea trimisă CNSAS, Vaticanul precizează că a primit semnale că cei șase ar fi colaborat cu Securitatea. Nunțiul apostolic a cerut verificarea preoților pe motiv că unii dintre ei sunt luați în calcul pentru ocuparea unor posturi de episcopi.

Iată textul solicitării oficiale trimise către CNSAS de arhiepiscopul Buendia: “Sfântul Scaun a primit unele semnalări despre o posibilă colaborare a unor ecleziastici catolici din dieceza de Iași cu Securitatea Statului spre sfârșitul perioadei comuniste. În vederea clarificării naturii acestor eventuale relații, această Nunțiatură Apostolică ar fi foarte recunoscătoare Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru orice informație utilă oferită cu privire la următorii preoți: Dâscă Isidor, Paroh și Decan de Bacău, Farcaș Benone, Rector al Institutului ”Sfântul Iosif” din Iași, Fechet Alois, actualmente rezident în Italia, Iacob Ieronim, Paroh de Constanța, Păuleț Iosif, Paroh și Decan de Suceava, Solomon Pavel, actualmente rezident în Austria. Cu mulțumiri anticipate și în așteptarea informațiilor din partea dumneavoastră, profit de ocazie pentru a vă transmite cele mai distinse salutări“. Solicitarea a fost trimisă de Vatican încă de anul trecut. Presa centrală de la București a revenit zilele acestea cu noi amănunte ale solicitării.  Până acum nu a fost trimis niciun răspuns din partea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Arhiepiscopul Miguel Maury Buendía, nunțiul apostolic în România (în mijloc), alături de Ahiepiscopul și mitropolit romano-catolic de București, Ioan Robu și cu Mihai Frățilă, episcop eparhial al Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București (primul din stânga).

Oricât de surprinzătoare ar părea solicitarea nunțiului apostolic la București, ea denotă un mesaj diplomatic clar cu multiple semnificații. Prima ar fi una de ordin general: Sfântul Scaun este decis să înceapă curățenia de primăvară- nu doar cu reprezentanții ierarhiei ecleziale, bănuiți sau chiar dovediți de acte imorale cu caracter sexual (homosexuali sau pedofili), dar și printre prelații catolici din fostele state comuniste suspectați că ar fi semnat pactul cu regimurile totalitare de stânga, opresive și atee. Solicitarea ar putea însemna totodată o tehnică a devoalării indirecte. Este, să-i spunem, scenariul pesimist. Vaticanul are deja propriile informații despre o eventuală colaborare cu Securitatea a celor șase preoți catolici, dar cere confirmarea oficială la nivel de societate civilă românească. În acest caz, Sfântul Scaun nu vrea să publice el însuși informațiile compromițătoare, ci cere oficial unor instituții abilitate ale statului român și presei să le dea publicității. Scenariul optimist – Vaticanul poate că are informații că cei șase prelați nu au fost colaboratori ai aparatului represiv, dar dorește să trimită un simplu semnal clar că, de acum înainte, din cauza numeroaselor dezvăluiri de presă, a unor suspiciuni exprimate public, privind colaborarea unor reprezentanți a clerului catolic din România cu Securitatea comunistă,  orice candidat luat în calcul pentru ocuparea unui post de episcop va fi în prealabil extrem de serios verificat la acest capitol. Astfel, se inaugurează o procedură. Se creează un precedent care, la o adică, poate fi invocat de acum înainte, ca în dreptul anglo-saxon, când va veni vorba de viitoare candidaturi la poziția de episcop catolic.

 Sfântul Scaun este decis să înceapă curățenia de primăvară- nu doar cu reprezentanții ierarhiei ecleziale, bănuiți sau chiar dovediți de acte imorale cu caracter sexual (homosexuali sau pedofili), dar și printre prelații catolici din fostele state comuniste suspectați că ar fi semnat pactul cu regimurile totalitare de stânga, opresive și atee.

Totodată, ne întrebăm dacă Vaticaul, dintr-un gest de onestitate, nu începe cumva cu preoții romano-catolici români, pentru a putea investiga de pe poziții de echidistanță etică și  cealaltă aripă a catolicismului românesc: Biserica Română Unită cu Roma. La acest capitol, situația este una și mai complexă.   Dincolo de gravele manipulări și a propagandei negre a BOR-ului împotriva componentei greco-catolice a catolicismului românesc, dincolo de alianța confesională a vechilor securiști cu centre de interese de la Moscova, Biserica Greco-catolică trebuie să se debaraseze ea însăși de agenții infiltrați la vârful ei de către securitatea ceaușistă și, ulterior, de către cea a lui Virgil Măgureanu după 1990.

Sunt și unii înalți ierarhi greco-catolici asupra cărora planează serioase suspiciuni că au dosar de informatori încă de pe vremea comunismului. Unii au continuat pactul cu necuratul politic și după 1990. Poate că, tocmai din această cauză, adoptă atitudini de non-combat în lupta de susținere a cauzei greco-catolice. Există de asemenea suspiciuni că ei au complicități interesate cu politicieni și cu foști securiști locali, că aceștia îi șantajează și îi ghidonează de la spate în funcție de diverse interese. Țelul nu e doar unul geopolitic și geo-religios (a menține dominația confesională ortodoxă și panslavistă în România și eliminarea oricărei expresii creștine uniate), ci și unul strict economic și patrimonial (proprietăți din patrimoniul greco-catolic vândute ne-canonic cu acceptul și complicitatea unor episcopi).

Dincolo de gravele manipulări și a propagandei negre a BOR-ului împotriva componentei greco-catolice a catolicismului românesc, dincolo de alianța confesională a vechilor securiști cu centre de interese de la Moscova, Biserica Greco-catolică trebuie să se debaraseze ea însăși de agenții infiltrați la vârful ei de către securitatea ceaușistă și, ulterior, de către cea a lui Virgil Măgureanu după 1990.

Tema recuperării patrimoniului greco-catolic, jefuit de statul comunist, și încredințat BOR-ului, este azi una vitală. Dar, pe lângă presiunile civice și politice care trebuie executate asupra responsabililor statului român, pe lângă acțiunile în justiție, trebuie ținut cont de “cârtițele” din interiorul propriei Biserici. Nu trebuie trecut cu vederea ușor, sau tolerat, faptul că există în interiorul Bisericii Greco-Catolice episcopi care au traficat proprietățile bisericii, le-au vândut ne-canonic, sau pur și simplu au făcut înțelegeri secrete cu ierarhi locali ai BOR cărora le-au cedat tacit, prin atitudini de complicitate interesată, aceste proprietăți. Nu au făcut nimic. Nici în instanțele de judecată, nici mai departe (CEDO sau Vatican). Șantajul și co-interesarea au fost/sunt armele folosite de securiștii din BOR pentru a-i determina pe unii episcopi greco-catolici să “joace” la două capete. Acolo se află adevăratele vulnerabilități ale Bisericii Greco-Catolice.

Arată articolul și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *