- Geopolitică

Ion Mihai Pacepa: «Teologia Eliberării a fost o creație a KGB-ului» /Cardinalul Juan Luis Cipriani: «Papa Francisc nu a susținut niciodată o asemenea doctrină bazată pe marxism»

Spionaj adânc în inima Europei. Secretele KGB. Defectarea dintr-o națiune comunistă. Ion Mihai Pacepa a servit drept general al poliției secrete din României comunistă, înainte de a defecta în Statele Unite la sfârșitul anilor ’70. Considerat ofițerul cu cel mai înalt rang de defector din tabăra comunistă în anii ’70, Pacepa a oferit un interviu pentru Catholic News Agency despre legăturile dintre Uniunea Sovietică și teologia eliberării din America Latină. Mai jos am ales câteva extrase din interviu.

Generalul Ion Mihai Pacepa fostul șel al Direcției de Informații Externe ăn timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu. A defectat în Statele Unite în 1979.

Catholic News Agency: Răspândirea Teologiei Eliberării a avut vreo legătură cu serviciile secrete sovietice?

 

Ion Mihai Pacepa: Da. Am aflat despre implicarea KGB în teologia eliberării de la generalul sovietic Aleksandr Saharovski, consilierul șef al comunității românești razvedka – și de facto șef al meu, până în 1956, când a devenit șeful serviciului de spionaj sovietic, o poziție pe care a deținut-o timp de 15 ani, un record fără precedent. La 26 octombrie 1959, Saharovski și noul său șef, Nikita Hrușciov, au venit în România pentru ceea ce urma să devină cunoscut sub numele de “vacanța de șase zile a lui Hrușciov”. El nu a avut niciodată o astfel de vacanță în străinătate, și nici șederea sa în România nu a fost în mod real un concediu de odihnă. Hrușciov a vrut să intre în istorie ca lider sovietic care a exportat comunismul în America Centrală și de Sud. România a fost singura țară latină în blocul sovietic, iar Hrușciov a vrut să-i înscrie pe “liderii latini” în noul său război “de eliberare”.

CNA: Am aflat despre Saharovski din scrierile dvs, dar nu am găsit nici o altă informație relevantă despre el. De ce?

IMP: Saharovski a fost o reflectare sovietică a anilor fierbinți ai războiului rece, într-o perioadă când,  nici chiar și în Occident, nici măcar membrii guvernelor israeliene și britanice nu știau identitatea reală a șefilor Mossadului și MI-6. Dar Saharovski a jucat un rol extrem de important în modelarea istoriei Războiului Rece. A autorizat exportul comunismului în Cuba (1958-1961); felul brutal în care a gestionat criza Berlinului (1958-1961) a dus la ridicarea Zidul care a împărțit în două capitala Germaniei în timpul războiuljui rece; felul în care a luat decizii în timpul crizei rachetelor cubaneze (1962) a adus lumea în pragul războiului nuclear.

Mișcarea a fost creată în KGB și avea un nume inventat de KGB: teologia eliberării. În acei ani KGB-ul făcea pledoaria mișcărilor de “eliberare” susținute de Moscova. Armata Națională de Eliberare a Columbiei (FARC), creată de KGB cu ajutorul lui Fidel Castro; “Armata Națională de Eliberare a Boliviei”, creată de KGB cu ajutorul lui “Che” Guevara; și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO), creată de KGB cu ajutorul lui Yasser Arafat. Acestea sunt doar câteva mișcări suplimentare de “eliberare” născute la Lubyanka – sediul KGB.

CNA: Teologia Eliberării a fost o mișcare  “creată” de Saharovski în laboratoarele KGB, sau o mișcare teologică care exista deja și care a fost deturnată și folosită de URSS?

IMP: Mișcarea a fost creată în KGB și avea un nume inventat de KGB: teologia eliberării. În acei ani KGB-ul făcea pledoaria mișcărilor de “eliberare” susținute de Moscova. Armata Națională de Eliberare a Columbiei (FARC), creată de KGB cu ajutorul lui Fidel Castro; “Armata Națională de Eliberare a Boliviei”, creată de KGB cu ajutorul lui “Che” Guevara; și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO), creată de KGB cu ajutorul lui Yasser Arafat. Acestea sunt doar câteva mișcări suplimentare de “eliberare” născute la Lubyanka – sediul KGB. Nașterea Teologiei Eliberării a fost intenția unui “program de dezinformare a partidului-stat” din 1960, aprobat de Aleksandr Shelepin, președintele KGB, și de membru al Politburoului Aleksey Kirichenko, care a coordonat politicile internaționale ale Partidului Comunist. Acest program a cerut ca KGB să aibă controlul secret al Consiliului Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva, în Elveția, și să o folosească ca acoperire pentru transformarea Teologiei Eliberării într-un instrument al comunismului revoluționar din America de Sud.  Consiliul Mondial al Bisericilor  a fost cea mai mare organizație ecumenică internațională după Vatican, reprezentând circa 550 de milioane de creștini de diferite denominațiuni din 120 de țări.

Nașterea unei noi mișcări religioase este un eveniment istoric. Cum a fost lansată această nouă mișcare religioasă?

KGB-ul a început prin construirea unei organizații religioase internaționale intermediare denumită Conferința Păcii Creștine (CPC), cu sediul în Praga. Sarcina sa principală era să aducă în lumea reală Teologia Eliberării creată de KGB. Noua Conferință a Păcii Creștine a fost condusă de KGB și a fost subordonată venerabilului Consiliu Mondial al Păcii, o altă creație a KGB, înființată în 1949 și, de atunci, cu sediul la Praga. De-a lungul anilor, în fruntea comunității de informații a blocului sovietic, am condus operațiunile românești ale Consiliului Mondial al Păcii. O creație KGB sută la sută. Majoritatea angajaților acestui Consiliu erau ofițeri de informații sub acoperire din blocul sovietic. Cele două publicații de limbă franceză a Consiliului Mondial al Păcii, “Nouvelles Perspectives” și „Courier de la Paix” au fost, de asemenea, conduse de ofițeri de informații sub acoperire de ierarhi din KGB și din DIE (Direcția de Informații Externe a Republicii Socialiste România). Chiar și banii pentru bugetul Consiliului Mondial al Păcii au venit de la Moscova, livrați de KGB, sub formă de dolari, ajunși prin operațiuni de spălare de bani, pentru li se ascunde originea sovietică. În 1989, când Uniunea Sovietică se afla pe marginea prăpastiei, Consiliul Mondial al Păcii a recunoscut public că 90% din banii ei proveneau de la KGB.

Cum a început Teologia Eliberării?

Nu am fost implicat direct în această operațiune. De la Sakharovski am aflat totuși că în 1968 Conferința Păcii Creștine (Christian Peace Conference), creată de KGB, susținută de Consiliul Păcii Mondiale la nivelul întregului mapamond, a reușit să manevreze un grup de episcopi de stânga din America de Sud pentru organizarea unei Conferințe a Episcopilor din America Latină la Medellin, în Columbia. Versiunea oficială despre scopul Conferinței a fost aceea că prelații s-au întâlnit pentru a găsi metode de a combate sărăcia și inegalitățile sociale. Scopul ei operațional a fost însă acela de a recunoaște apariția în sânul Bisericii Catolice a unei noi mișcări religioase care să îi încurajează pe săraci să se răzvrătească împotriva “violenței instituționalizate a sărăciei” și să recomande noua măsură spre aprobare Consiliului Mondial al Bisericilor.

Părintele peruan Gustavo Gutierrez, principalul teoretician al Teologiei Eliberării

 

Conferința de la Medellin și-a atins ambele obiective. De asemenea, a început să popularizeze în întreaga lume catolică noua denumire de “Teologia Eliberării”.  Mișcarea a avut lideri cheie, unii dintre ei figuri “pastorale” celebre, alții intelectuali. Știți dacă a fost implicată blocul sovietic în promovarea imaginii personale sau a scrierilor unor astfel de personalități? Există o legătură specifică între KGB și episcopul Sergio Mendes Arceo din Mexic sau Helder Camara din Brazilia? Vreo legătură directă între Moscova și Teologii Eliberării (Leonardo Boff, Frei Betto, Henry Camacho sau Gustavo Gutierrez)?

Am motive bune să suspectez că a existat o legătură organică între KGB și unii dintre cei mai importanți promotori ai Teologiei Eliberării, dar nu am nici o dovadă care să o demonstreze. În ultimii 15 ani ai vieții mele în România (1963 – 1978), am condus spionajul științific și tehnologic al acestei țări, precum și operațiunile de dezinformare menite să cosmetizeze imaginea lui Ceaușescu în Occident. Recent, am aruncat o privire pe cartea lui Gutierrez, “O teologie a eliberării: istorie, politică, mântuire” (1971), și am avut sentimentul că a fost scrisă la Lubyanka, în sediul KGB. Nu e de mirare că acum el este creditat ca fiind fondatorul Teologiei Eliberării.

 

Cardinalul Juan Luis Cipriani: «Papa Francisc nu a susținut niciodată o asemenea doctrină bazată pe marxism»

În timpul unei întâlniri cu preoții din Dieceza de la Roma, Papa Francisc a sugerat că nu susține Teologia Eliberării reprezentată de preotul peruvian, părintele Gustavo Gutierrez. Într-un post pentru blogul său în limba italiană Settimo Cielo, analistul de la Vatican, Sandro Magister, a declarat că Sfântul Părinte s-a distanțat și de arhiepiscopul Gerhard Muller – actualul prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, care susține viziunile lui Gutierrez – într-o observație scurtă, dar elocventă făcută în timpul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri cu preoții. Sandro Magister a scris pe blogul său că întâlnirea a fost “în spatele ușilor închise” și a descris comentariul Papei Francis despre teologia eliberării ca fiind serios și critic, deși a fost în mare măsură neobservat de mass-media, inclusiv de biroul de presă al Vaticanului. “În formularea uneia dintre cele cinci întrebări adresate Papei, un preot-  care întreba despre nevoia de a pune în centrul lucrării pastorale nevoile celor sărac- i a făcut referire directă la teologia eliberării și la poziția arhiepiscopului

Cardinalul Gerhard Muller, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, adept al unor teze din Teologia Eliberării

în sprijinul acestei teologii“, a scris Magister pe blogul său. Analistul de la Vatican mai precizează că,  după ce a auzit numele prefectului Congregației pentru Doctrina Credinței, Papa Francisc nu a lăsat preotul să-și termine întrebarea și a spus: “Asta este ceea ce gândește Muller, el personal gândește așa ceva“. Declarația Papei este semnificativă în lumina audienței pe care i-a acordat-o părintelui peruan Gustavo Gutierrez, care este considerat unul dintre părinții teologiei eliberării. Întâlnirea neprogramată a avut loc la insistența Arhiepiscopului Muller.

Teologia Eliberării este o școală de gândire controversată care s-a dezvoltat în America Latină în anii ’50. Această mișcarea teologică a fost criticată pentru faptul că este o interpretare marxistă a Evangheliei, concentrându-se mai degrabă pe libertate față de sărăcia materială și pe nedreptatea politică, decât pe primatul libertății spirituale. Mai multe dintre scrierile părintelui Gustavo Gutierrez au atras controverse, inclusiv afirmația: “Doar o ruptură radicală cu starea actuală a lucrurilor, o transformare profundă a sistemului proprietății, accesul la putere a clasei exploatate, o revoluție socială care distruge această dependență, va permite o societate diferită, crearea unei societăți socialiste”. Sau: “Eliberarea autentică va fi o lucrare revoluționară a celor oprimați, prin intermediul căreia Domnul salvează istoria“, a mai scris el.

Unul dintre foștii profesori ai papei Francis, preotul argentinian iezuit Fr. Juan Carlos Scannone, a spus că Sfântul Părinte nu a susținut niciodată o teologie a eliberării bazată pe marxism. Într-un interviu amănunțit în cartea recentă “Francisc – fratele și prietenul nostru” (Ignatius Press, 2013), Fr. Scannone a explicat că munca pastorală a Papei Francis și atitudinea sa față de săraci pot fi înțelese într-un alt context decât interpretarea social-marxistă. În comentariile făcute după întâlnirea Papei Francisc cu Gustavo Gutierrez, Cardinalul Juan Luis Cipriani de la Lima a declarat că preotul peruvian deține încă poziții care trebuie rectificate. “Biserica nu acceptă războiul marxist între clase“, a spus Cardinalul Cipriani în programul său săptămânal de radio. “În ultima conversație pe care am avut-o cu Gutierrez, i-am spus că în tinerețe el a comis erori doctrinare pe care acum, când e mai în vârstă, ar trebui acum să le îndreptate“. În timp ce Papa Francisc a fost lăudat de Leonardo Boff, fost preot franciscan și lider printre teologii eliberării, Pontiful Roman și-a făcut întotdeauna public dezacordul cu Teologia Eliberării, chiar cu prețul izolării.

În prefața la Una Apuesta Por America Latina, o carte din 2005 a lui Guzmán Carriquiry despre moștenirea și viitorul Americii Latine, Papa Francisc a scris despre teologia eliberării: “După prăbușirea socialismului real, aceste curente de gândire au rămas să creeze și mai multă confuzie. Incapabile de reformulări radicale sau de o creativitate nouă, au supraviețuit prin inerție, chiar dacă mai există și astăzi cineva care, anacronist, ar dori să o propună din nou“. Referințele frecvente ale papei Francisc la realitățile spirituale sunt un semn al non-alinierii sale cu caracterul imanent și politic revoluționar al Teologiei Eliberării, în același timp Sfântul Părinte având o profundă preocupare creștină pentru cei săraci.

Arată articolul și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *